Psihomotricitatea, Elena Barbăneagră

Psihomotricitatea: definiție. Componentele psihomotricității.


Dr.conf.univ. Ciobanu Adriana

Realizat: Barbăneagră Elena, educator-metodist,

Grădinița de copii nr. 103 or. Chișinău


Chișinău, 2026

1 / 13
next
Slide 1: Slide
New lesson editor

This lesson contains 13 slides, with text slides.

Items in this lesson

Psihomotricitatea: definiție. Componentele psihomotricității.


Dr.conf.univ. Ciobanu Adriana

Realizat: Barbăneagră Elena, educator-metodist,

Grădinița de copii nr. 103 or. Chișinău


Chișinău, 2026

Introducere



Concept: Psihomotricitatea reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale adaptării umane

Esență:Ea nu este doar "mișcare", ci rezultatul integrării funcțiilor motorii cu cele cognitive și afective.

Importanță: Stă la baza învățării, comunicării non-verbale și a dezvoltării personalității.

Definiția Psihomotricității

Funcție complexă care integrează și conjugă aspectele motorii cu cele psihice, determinând reglarea comportamentului individual.

Viziunea specialiștilor: Este considerată o facultate de a transforma procesele psihice în acțiuni motrice adecvate.

Interdependență: Nu există mișcare fără o comandă psihică și nici activitate psihică fără o expresie corporală (mimică, gesturi).


Obiectivele Psihomotricității


Dezvoltarea schemei corporale: Conștientizarea propriului corp.

Orientarea spațio-temporală: Capacitatea de a se situa în spațiu și timp.

Coordonarea generală și segmentară: Eficiența mișcărilor.

Echilibrul: Menținerea poziției în repaus și mișcare.


Componentele Psihomotricității

Schema Corporală

Reprezintă imaginea pe care o avem despre propriul corp (static sau în mișcare).

Permite delimitarea de lumea exterioară și de ceilalți.

Etape: Percepția corpului, cunoașterea părților componente, controlul postural.

Lateralitatea


Reprezintă dominanța funcțională a unei părți a corpului (mână, picior, ochi, ureche) ca urmare a asimetriei emisferelor cerebrale.

Tipuri: Dextralitate (dreptaci), Senestralitate (stângaci), Lateralitate încrucișată sau Ambidextrie.

Impact: Fixarea lateralității este esențială pentru procesul de scriere și citire.


Structura Spatieră și Temporală


Orientarea Spațială: Capacitatea de a percepe distanțe, direcții (sus/jos, stânga/dreapta) și de a plasa obiectele în spațiu.

Orientarea Temporală: Percepția duratei, a succesiunii (înainte/după) și a ritmului.

Legătura: Acestea formează fundamentul pentru matematică și organizarea textului în pagină.

Echilibrul


Capacitatea de a menține corpul într-o poziție stabilă prin interacțiunea forțelor musculare.

Echilibru Static: Menținerea unei posturi (ex: stânjenelul).

Echilibru Dinamic: Menținerea stabilității în timpul deplasării (ex: mersul pe o linie).


Coordonarea Motrică



Coordonarea Generală (Motricitate Grosieră): Implică grupele musculare mari (mers, alergat, sărit).

Coordonarea Oculo-Motorie (Motricitate Fină): Precizia mișcărilor mici, realizate sub control vizual (scris, cusut, desenat, tăiat cu foarfeca).



Tonusul Muscular


Starea de tensiune ușoară și permanentă a mușchilor.

Controlul Tonic: Este strâns legat de starea emoțională. Un copil anxios va avea un tonus hiperton (rigid), în timp ce unul apatic va fi hipoton.

În prezentarea ta, poți sublinia de ce este vitală această disciplină:

  1. Dezvoltare Cognitivă: Mișcarea stimulează conexiunile neuronale. „Inteligența trece prin degete”.

    1. Echilibru Emoțional: Copilul capătă încredere în sine pe măsură ce își stăpânește corpul.

    2. Socializare: Jocurile motrice presupun respectarea regulilor și interacțiunea cu ceilalți.

    3. Succes Școlar: Grafomotricitatea (scrisul) depinde direct de coordonarea fină și lateralitate.


Importanța Dezvoltării Psihomotrice


Recomandări


Concluzii


Psihomotricitatea nu este doar "sport", ci este interfața dintre minte și mediul exterior. O educație psihomotrică timpurie și corectă asigură o evoluție armonioasă a individului, prevenind tulburările de învățare și dificultățile de adaptare.


Bibliografie

Albaret, J.M. (2001). Manual de psihomotricitate. București: Editura Polirom.

Epuran, M. (2011). Psihologia sportului de performanță: Teorie și metodă. București: Editura Fest.

Horghidan, V. (2000). Metode de psihodiagnostic. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Păunescu, C. (1994). Deficiența mintală și organizarea personalității. București: Editura Didactică și Pedagogică.